creaza-ti blog

Archive for January, 2008

Mysport te provoaca/Ianuarie-Februarie “perioada reducerilor” - iesiti la cumparaturi!

Friday, January 18th, 2008

Toata Romania a iesit la cumparaturi. Se stie ca de la inceputul lunii ianuarie pana la sfarsitul lunii februarie majoritatea magazinelor ofera clientilor reduceri substantiale. Acest lucru nu se intampla numai la noi, se intampla si afara. Febra cumparaturilor a dat navala peste toti. A dat buzna si peste patronii cluburilor din Romania. Numai ca uneori febra poate dauna, facandu-te doar sa admiri nu si sa cumperi.

Exemple? Inaintea perioadei de transferuri, cei trei crai de Bucuresti: Becali, Borcea si Copos se intreceau in declaratii care mai de care savuroase. Unu ca baga milioane in transferuri, altu ca va aduce niste jucatori de clasa si tot asa. Odata cu venirea acestei perioade, cainii care au latrat au dovedit ca nu musca. Transferuri slabe, foarte slabe, lasand la o parte CFR-ul care a intrat intr-o hora a nationalitatilor.

De fapt nu acuz pe nimeni ca acele nume de jucatori anuntate cu surle si trambite nu au ajuns in Romania. Am vazut ca se obisnuieste sa se carcoteasca pe seama acestui lucru.

Dar de ce?Pentru ce?

Scopul transferurilor ar fi acela de a imbunatati calitatea fotbalului romanesc, de a ajuta la un parcurs bun in competitiile europene, de a obtine performanta nu?

Am raspunde cu totii da… da… Oare de ce suntem asa de naivi?

Cum putem crede ca vom avea vreodata rezultate bune, ca vom face performanta, daca Gigi spune ca Dica si Goian sunt transferabili, Copos il vinde pe Mazilu, Borcea afirma ca daca vine o oferta buna pentru Niculescu il da si pe el. Cu ce sa cladim? Cu vorbe? Ne-am saturat!

Se face prea mult tam tam. Ne umilim singuri! In loc sa o luam de jos, de la juniori sa-i modelam, ii lasam sa creasca in noroi, ca apoi sa batem la usa fratilor “de sange” sa ne rugam sa-l lase pe “x” la noi, dar cateodata nu merge, vorba aia “frate frate, dar branza-i pe bani”.

Citind presa din Europa am dat de niste randuri in care prezentau “maratonul” echipelor de top precum Real Madrid, Manchester United, Chelsea si Arsenal dupa un pusti brazilian de numai 15 ani. La noi e totul pe dos. DNA-ul fuge dupa fratii Becali, dupa nea Copos, nea Jean de la Bistrita, domnul Borcea, si incetul cu incetul dupa toata claca.

Diferenta mare, nu?
Dar oare cine face diferenta?

Presupunand ca aveti un buget nelimitat, si ca singura solutie ar fi aducerea de jucatori de pe propriile meleaguri, cum si cu ce ati construi o echipa competitiva?
Liber la transferuri!

Interviu Mysport/ Mihai Radut- pustiul din curtea echipei Sporting Lisabona-”vestiarul unde Cristiano Ronaldo sau Ricardo Quaresma erau odata stapani, acum ii apartine”

Friday, January 11th, 2008

mr2.JPGmr.JPG

Romania a devenit un izvor de talente in ceea ce priveste tinerii, si acest lucru este atestat de multimea transferurilor.
Turneul de juniori A de la Bacau, alt jucator, aceeasi destinatie, alta echipa.
Sporting Lisabona este gruparea ce si-a deschis larg portile pentru un fotbalist din Romania. Mihai Radut este un fost jucator din pepiniera formatiei Ardealul Cluj. O echipa care a transferat pe banda rulanta jucatori talentati adunati din toata Romania, cel mai nou exemplu fiind internationalul de tineret U17, Marius Albu, transferat la echipa din Ghencea.
Ca si in cazul celorlalti fosti coechipieri de-ai sai, mijlocasul de numai 17 ani a ajuns si el sa dea probe la echipa unde a fost chemat.
Cum a ajuns acest copil in curtea lui Sporting si cum au demer lucrurile in pregatire si dupa aflati din interviul realizat pentru Mysport.

Ultradixi: Mihai, spune-mi de ce Sporting?Care a fost firul transferului tau?
Mihai Radut: Totul a inceput dupa acel turneu de la Bacau. Domnul impresar ne-a vazut, evolutiile l-au multumit si astfel s-a ajuns la un parteneriat. De ce Sporting? Pentru ca a fost clubul de la care am primit o oferta de a participa la un stagiu de pregatire in Portugalia timp de doua staptamani de zile.

Ultradixi: Practic ce s-a intampla in aceste doua saptamani?
Mihai Radut: Antrenamente normale cu echipa, meciuri de pregatire timp in care am sub permanenta supraveghere.
Ultradixi: Cat de repede ai reusit sa schimbi ritmul?
Mihai Radut: Nu pot spune ca ritmul a fost schimbat foarte repede, dar am reusit sa ma integrez sis a tin pasul, chiar daca antrenamentele erau de o intensitatea mai mare. Era sansa mea de a convinge si nu o puteam irosi.
Ultradixi: Ce s-a intamplat dupa cele doua saptamani de proba?
Mihai Radut: Am revenit in tara, timp in care cele doua cluburi s-au inteles asupra transferului meu, iar dupa ce totul a fost finalizat m-am intors pentru a incepe antrenamentele.
Ultradixi: Se stie ca Sporting Lisabona este clubul cu cea mai productiva academie de fotbal, nume mari precum Cristiano Ronaldo, Ricardo Quaresma sunt jucatori ce s-au format aici. Cum te simti stiind acestea?
M.R: Va dati seama ca acest lucru nu poate decat sa ma bucure si sa ma faca sa muncesc din ce in ce mai mult pentru a ma numara si eu printe ei.
Ultradixi: Sa revenim la fotbalul din Romania. Ai fost convocat si la nationala U17.
M.R: Da, este adevarat, insa turneul din Grecia unde am participat cu echipa m-a facut sa muncesc si mai mult si sa constientizez greutatea acelui tricou.
Ultradixi: Vorbind de echipa nationala, de Romania iti adresez si tie aceeasi intrebare care am adresat-o si fostilor tai colegi: de ce crezi ca multi tineri aleg sa plece in Occidentul, ce ar trebui facut pentru a stopa aceasta migrare?
M.R: Pentru ca in momentul de fata in Occident ai mai multe posibilitati de a urca la o echipa de seniori decat in tara. Modul de lucru si diferenta de mentalitate de aici este diferita. In Romania ar trebui lucrat mai mult la mentalitatea jucatorilor si asta inca de mici , presedintii de club ar trebui sa dea o mai mare oportunitate tinerilor care vin din spate, sa le creeze macar minimum de conditii necesare pregatirii.
Ultradixi: Vorbesti de posibilitatea de a ajunge la o echipa de valoare mai mare. Tu la ce echipa visezi?
M.R: De visat, visez la Barcelona, dar cred ca e prea devreme pentru acest lucru. Oricum, pentru moment vreau sa am evolutii cat mai bune pentru Sporting, iar asta va depinde doar de mine.
Ultradixi: In presa se vehiculeaza transferul fostului tau coleg, Marius Albu, la formatia din Ghencea. Ce parere ai despre acasta stire?
M.R: Da,am citit si eu si pot sa spun ca ma bucura foarte mult aceasta veste , sper sa fie bine pentru el, conducerea sa ii dea sansa de a juca si fie serios ca si pana acum.
Ultradixi: Ardealul Cluj a dat multi jucatori echipelor cu nume si nu numai. Care crezi ca este reteta celor de acolo?
M.R: In primul rand este un om care ne-a schimbat vietile sa zic asa,domnul Mihai Georgescu, antrenor de o valoare indiscutabila. Este o mentalitate diferita care se impune acolo, conditii la fel bune, si toti oamenii ce sunt implicate vor sa creasca si sa modeleze noi talente.
Ultradixi: Ai vreun mesaj/sfat pentru tinerii care inca sper sa ajunga undeva sus din campionatul romanesc?
M.R: Sa se concentreze asupra lucrurilor pe care le au de indeplinit, sa fie seriosi si sa nu uite ca doar de ei depinde cum vor evolua lucrurile.
Ultradixi: Iti multumes pentru timpul acordat si sper sa auzim numai vesti bune din Lisabona.
M.R: Multumesc! Sa dea domnul!

Vezi o galerie foto cu juniorul echipei Sporting!

http://www.mysport.ro/pictures/album/5055

Interviu mysport/ Vlad Chiriches - pustiul din curtea echipei Benfica Lisabona> “simteam cum imi fuge pamantul de sub picioare, ii aveam in fata pe Rui Costa, Petit, Nuno Gomez…”

Thursday, January 10th, 2008

vradi.jpg
Acelasi turneu, alt jucator, alta destinatie.
Vladut Chiriches este jucatorul ce a iest in evidenta in urma cu ceva luni la turneul de juniori A din Bacau.
Pe atunci, impresarul Lucian Marinescu a pus ochii pe acest pusti.
Evolutiile colegilor sai de la Ardealul Cluj, dar si evolutiile fundasului Chiriches au atras privirile celor din tribuna, starnind astfel admiratia. Au impresionat prin jocul colectiv, dar s-au diferentiat si prin individualitati.
Un jucator talentat nu putea ramane in Romania. A atras multe priviri dar si inters din partea cluburilor din Occident, astfel a venit si transferul sau la echipa portugheza Benfica Lisabona. Ce s-a intamplat mai departe, puteti afla in exclusivitate din interviul jucatorului dat pentru Mysport.

Ultradixi: Vlad, acelasi impresar, dar alt transfer- de ce Benfica Lisabona?
Vlad Chiriches: Asa este, acelas impresar Lucian Marinescu a avut un rol hotarator in ceea ce priveste transferal meu la echipa portugheza. De ce Benfica? Ei au fost primii interesati de mine.
Ultradixi: La fel ca si ai tai fosti coechipieri ai fost supus mai multor probe.Cum au stat lucrurile?
Vlad Chiriches: La inceput greu, dar eram constient ca imi joc sansa de a ajunge la o echipa precum Benfica, si de aceea am muncit din greu.
Ultradixi: In ce au constat probele, antrenamentele sau cum au luat decizia de a te transfera?
Vlad Chiriches: Probele au constat in meciurile din cele doua turnee efectuate cu echipa.
Ei pun accent foarte mult pe meciurile din pregatire unde trag foarte mult de fiecare jucator in parte.
Ultradixi: Cu toate ca joci fundas central ai reusit chiar sa inscrii un gol intr-o partida.Care au fost primele reactii de dupa meci?
V.C: Da, am reusit sa inscriu golul descatusarii mele. Dupa meci cei care m-au felicitat primii au fost colegii, iar la vestiare, domnul antrenor a tinut sa-si spuna parerea despre evolutia pe care am avut-o, iar spre bucuria mea a fost multumit de jocul prestat.
Ultradixi: A fost acel gol motivul principal in finalizarea transferului?
V.C: Se poate spune si asa, dar eu cred ca altceva i-au convins, deoarece un gol pentru ei nu inseamna mult. Evolutia in sine e cea care conteaza.
Ultradixi: Sa inteleg ca evolutiile tale i-au convins si astfel ai ajuns in curtea Benficai. Cum au decurs lucrurile dupa?
V.C: Din pacate am avut un moment de cumpana. Am suferit o leziune la menisc ce m-a tinut departe de terenul de fotbal timp de doua luni de zile.
Ultradixi: Ce s-a intamplat in acest timp?
C.V: Conducerea si clubul mi-au fost alaturi, iar acest lucru m-a surprins intr-un mod placut. Am necesitat o perioada de recuperarea, dar mi-am revenit. Dupa doua luni mi-am reluat antrenamentele si cu multa munca am reusit sa ajung la aceeasi forma.
Ultradixi: Te-ai pus pe picioare si ai inceput sa joci. Cum ai simtit nivelul de acolo, in comparatie cu nivelul din Romania?
C.V: Spre surprinderea mea, diferenta nu e chiar asa mare, dar mentalitatea de acolo e punctul forte. Asta ii ajuta sa faca si performanta.
Ultradixi: Cat de puternice sunt relatiile in joc?
V.C: Aici totul se bazeaza pe intreaga echipa, iar relatiile de joc sunt intarite de noi jucatorii. Suntem mereu impreuna si luptam pentru un singur scop: victoria.
Ultradixi: Cine intareste aceste relatii? Exista vreun lider in sanul echipei?
C.V: Relatiile sunt intrarite de munca si de puterea de sincronizare. In echipa fiecare e lider pe postul lui.
Ultradixi: Sa inteleg ca si tu ai fost un lider pe postul tau, iar chemarea antrenorului Jose Camacho la antrenamentele primei echipe nu a fost o surpriza.
C.V: Nu pot sa spun ca am fost un lider, ci pur si simplu am vrut sa-i rasplatesc pentru ce au facut pentru mine in perioada in care am fost accidentat.
Ultradixi: Care a fost reactia ta dupa primul antrenament cu prima echipa a Benficai?
C.V: Am simtit ca pamantul imi fuge de sub picioare, ii aveam in fata pe Rui Costa, Petit, Nuno Gomez si atii, jucatori ce ii vedeam doar la televizor. Pur si simplu mi-am dat seama ca acum incepe munca adevarata.
Ultradixi: Ce intelegi prin munca adevarata?
C.V: Odata ce te antrenezi langa acesti fotbalisti ce au un nume in Europa esti obligat sa tragi de tine, nu pentru a-i ajunge, ci macar pentru a tine ritmul cu ei. E destul de greu, dar timpul le va rezolva.
Ultradixi: Au trecut mai bine de patru luni, timp in care s-au petrecut multe. Cum ai resimtit aceasta perioada?
C.V: Au fost si momente frumoase si mai putin frumoase, dar m-am acomodat, greul a trecut ce urmeaza tine doar de mine.
Ultradixi: Atat tu cat si alti tineri de varsta ta ati ales sa plecati din Romania spre alte meleaguri. Care au fost motivele principale?
C.V: Conditiile oferite de occident sunt in majoritatea cazurilor, principalul motiv. Si nu ma refer la partea financiara ci la viziunea e care o au despre fotbal. “Performanta aduce banii” si nu invers “ banii aduc performanta”
Ultradixi: Ce aseptari ai de la acest an 2008?
C.V: Vreau doar sa fiu sanatos si prin evolutiile mele sa ajung sa joc pentru prima echipa, nu numai sa ma antrenez cu ea.
Ultradixi: Ai vreun mesaj/sfat pentru tinerii care viseaza la fotbalul mare din Romania?
C.V: Nu sunt in masura sa le dau sfaturi, poate doar sa le transmit sa munceasca mult si sa nu uite ca “sacrificandu-se” pot obtine mult mai mult. Trebuie doar sa existe vointa.
Ultradixi: Iti multumesc pentru cele impartasite si iti doresc sa iti indeplinesti visul de a juca la prima echipa a Benficai.
C.V: Si eu iti multumesc si iti doresc sa faci cat mai multe interviuri si articole interesante!

Vezi o galerie foto cu jucatorul Vladut Chiriches:
http://www.mysport.ro/pictures/album/5048

Interviu Mysport / Alexandru Maxim - pustiul din curtea echipei Espanyol Barcelona

Wednesday, January 9th, 2008

alexandru_maxim_bogdan_moldovan_juniori_roman_1228dd3.jpg

Si-au parasit propriile meleaguri pentru o tara unde sportul rege are o alta culoare.
Au ales ca destinatie Spania, unde fotbalul isi spune serios cuvantul.
Alexandru Maxim si Bogdan Moldovan sunt juniorii ce activeaza la Espanyol Barcelona.
Au ajuns acolo prin munca, seriozitatea, un dram de noroc, dar si pentru performanta.
Cei doi au iesit mai mult in evidenta dupa turneul de juniori A din vara ce s-a desfasurat in Bacau.
Chiar daca echipa lor, Ardealul Cluj, nu s-a calificat mai departe, au prestat cel mai frumos joc, starnind admiratia celor prezenti meci de meci.
In Romania sunt multe talente, dar aici intervine si norocul.
La cei doi jucatori, norocul s-a numit Lucian Marinescu, impresarul ce i-a dus in probe la formatia catalana.
Ce s-a intamplat mai departe aflati din interviul acordat de Alexandru Maxim pentru Mysport.

Ultradixi: Alex, cum ai ajuns sa imbraci tricoul lui Espanyol?
Alexandru Maxim: Cu ajutorul domnului impresar Lucian Marinescu am ajuns sa dau probe timp de zece zile la aceasta echipa, timp in care am reusit sa ma ridic la pretentiile celor de acolo.
Ultradixi: Zece zile? Nu e prea putin timp?
Alexandru Maxim: Pentru Espanyol nu a fost, deoarece dupa numai trei antrenamente am prins perioada turneelor de pregatire.
Ultradixi: Si cum au decurs acele turnee de pregatire?
A.M: Din punctual nostru de vedere foarte bine.
La primul turneu au fost 4 echipe angrenate, iar noi am ajuns sa jucam finala contra celor de la Villareal.
Ultradixi: O prima finala a voastra din care nu ati plecat cu mana goala. Ati fost declarati cei mai buni jucatori in meciurile de verificare.
A.M: Asa este. Am primit trofeul pentru cel mai bun jucator de la acel turneu, iar colegul meu Bogdan a primit trofeul pentru cel mai bun portar.
Ultradixi: Ati batut cu 5-1 pe Villareal. Un gol si trei pase de gol reusite!Ce ai simtit dupa ce ai inscris?
A.M: Nu pot sa descriu in cuvinte ce a fost atunci si nu cred ca o sa pot vreodata.
Ultradixi: Dupa meci si dupa inmanarea trofeului ce ti-a spus antrenorul? Care a fost reactia celor din jur?
A.M: La primirea trofeelor toti spectatorii s-au ridica in picioare si ne-au aplaudat, iar la vestiar am ajuns ultimii. Deja publicul de acolo ne-au oprit pentru poze si felicitari. Simteam ca e prea mult pentru un meci.
Ultradixi: Ati ajuns la cabine unde va astepta antrenorul si coechipierii. Cum au decurs lucrurile si acolo?
A.M: Cand am intrat in vestiar toti au inceput sa aplaude si sa ne felicite. Tin minte ca si vocea ne-a disparut.
Ultradixi: Ati simtit vreo schimbare dupa acel turneu?
A.M: Da. Dupa meciul din finala parca eram de-ai lor. Toata lumea se comporta frumos cu noi si la club si la antrenamente.
Ultradixi: Sa inteleg ca aceasta perioada a fost cheia transferurilor voastre?
A.M: In mare parte da, dar a mai urmat un turneu de pregatire in Finlanda unde am reusit sa facem meciuri bune si acolo si sa fim premiati.
Ultradixi: Cum au decurs lucrurile mai departe?
A.M: Cluburile s-au inteles asupra transferurilor, iar noi eram in curtea lui Espanyol.
Aici a inceput testul nostru cu adevarat. A inceput campionatul.
Ultradixi: De ce spui ca a inceput testul vostru cu adevarat?
A.M: Deoarece nu mai reuseam sa ajung la forma din pregatiri.Stilul de joc era altul.
Am avut cateva partide in care nu mi-a iesit nimic. Toti aveau multe asteptari de la mine.
Ultradixi: Si ai reusit sa treci peste aceasta perioada?
A.M: Da. Am avut alaturi familia, impresarul, toti oamenii de aici inclusiv antrenorul, presedintele si colegii, care m-au ajutat sa trec peste aceasta perioada mai putin fasta.
Ultradixi: Ai spus ca presedintele si antrenorul te-au ajutat sa treci peste. Cum de au reusit?
A.M: Poate mentalitatea lor, discutiile purtate si nu numai. Cand lucrezi cu profesionisti se vad foarte repede rezultatele.
Ultradixi: Cum caracterizezi fotbalul la nivel de juniori din Romania in comparatie cu cel de acolo?
A.M: In Romania pe teren sunt 11 jucatori din care sunt cateva individualitati ce reusesc sa faca diferenta de cum incepe un meci, pe cand aici sunt 11 jucatori care se completeaza unul pe altul. Nu-i diferenta de valoare. Bineinteles ca exista unul sau doi care fac diferenta, acei lideri de echipa dar pe teren nu se vede cine stie ce.Acea diferenta se stie numai in vestiar.
Ultradixi: Sa inteleg ca exista o concurenta acerba pe fiecare post?
A.M: Da. Concurenta este foarte mare. Ai jucatorii sunt monitorizati si chiar exista o statistica al fiecaruia. Si cam la doua luni dupa analiza antrenamentelor si modul in care te pregatesti antrenorul decide daca un jucator pleaca sau ramane, deoarece clubul nu-si permite sa tina anumiti jucatori ce nu mai pot creste in valoare.
Ultradixi: Au trecut aproape cinci luni. Cum ai simtit aceasta perioada?
A.M: La inceput greu, insa am trecut peste acea perioada de acomodare, iar acum ma simt ca acasa.
Ultradixi: De ce crezi ca multi tineri au ales sa plece din tara lor pe alte meleaguri?
A.M: Multi spun pentru bani, altii ne critica si spun ca nu suntem patrioti, insa nu e totul asa de roz precum pare. Aici muncim mult, iar scopul nostru este sa crestem in valoare. Am avut norocul de a ajunge la aceste echipe si nu putem da cu picorul.
Ultradixi: In Romania nu puteati avea aceste conditii?
A.M: Mai greu, in tara aveam un dusman-mentalitatea- ce era foarte greu de trecut peste.
Ultradixi: Vorbind de Romania, ati ajuns chiar sa fiti prezenti la nationala U17. Cum ati luat aceasta convocare?
A.M: A fost o bucurie enorma pentru noi, insa mai avem mult de munca. Speram ca prin reusitele noastre sa ajungem sa imbracam tricoul nationalei si in partidele oficiale.
Ultradixi: Cum te vezi tu peste cativa ani si care sunt aspiratiile tale?
A.M: In primul rand sa fiu sanatos, iar in al doilea sa-mi fac treaba cum se cuvine aici. Nu as putea sa spun unde ma vad, la ce echipa, pot doar spune ca ma vad tot pe terenul de fotbal.
Ultadixi: La ce echipa ti-ai dori sa ajungi?
A.M: Nu visez departe, vreau doar sa-i multumesc pe cei de aici si poate voi avea ocazia sa joc la prima echipa a lui Espanyol.
Ultradixi: Ai vreun mesaj pentru pustii ca tine ce acum activeaza la echipele din Romania?
A.M: Nu sunt eu in masura de a le spune ceva, cid oar sa munceasca pentru ca nu se stie de unde poate aparea norocul.
Utradixi: Eu iti multumesc si iti doresc multa bafta la Espanyol
A.M: Si eu iti multumesc frumos si urez Mysportului un an plin de realizari.

Vezi o galerie foto cu pustii din curtea lui Espanyol:

http://www.mysport.ro/pictures/album/2963

Din IARBA, urcat-au in CER!

Thursday, January 3rd, 2008

There’s so much pain in this world and …
When a life is gone, nothing else matters :(

_42774843_philodonnell2031.jpgLa 35 de ani, scotianul Phil O`Donnell, capitanul revelatiei Motherwell, a facut stop-cardiac si a murit pe teren pe data de 29 decembrie 2007. Era finalul partidei cu
Dundee United, conduceau cu 5-2, iar antrenorul sau se pregatea sa il schimbe. Inlocuirea este una dintre cele mai sumbre din istoria fotbalului: un jucator viu a trebuit sa intre in locul unui jucator mort. Macabru. Realitatea este ca medicii au facut eforturi sa il resusciteze, dar fraza nu se poate incheia fara urmatorul banal cuvant: zadarnice.(bogdan_hofbauer)

barca.jpg

Antonio Puerta avea tot viitorul in fata. La doar 22 de ani avea o sotie care astepta un copil, o cariera, un stadion care il iubea. A facut parte din „generatia minune” lansata de centrul de copii si juniori ai Sevilliei, alaturi de Sergio Ramos si Jesus Navas. A intrat in inimile suporterilor dupa golul marcat in semifinalele Cupei Uefa din 2006, in fata celor de la Schalke, care a adus calificarea in prima finala castigata de Sevilla. Pe 25 august 2007, in timpul meciului de pe Stadionul „Ramon Sanchez Pizjuan” in fata celor de la Getafe, Puerta s-a prabusit in careul advers. Medicii l-au ajutat sa isi revina, Antonio parasind arena pe propriile picioare. La vestiare si-a pierdut din nou cunostinta, dar a fost resuscitat de medici si dus cu salvarea la spital.

puerta-velas-390×253.jpg

Peste 3 zile avea sa se stinga pe patul de spital datorita multiplelor atacuri de cord. Sevilla isi pierdea viitorul idol…(florineldinca )

Anul acesta, pe 25 ianuarie se implinesc 4 ani de la tragica moarte a fotbalistului maghiar Miklos Feher! La numai 24 de ani, acesta s-a stins din viata pe terenul de fotbal, in timpul partidei Vitoria Guimaraes - Benfica Lisabona. „A murit cu zambetul pe buze”.Imaginile dovedesc acest lucru.

1.JPG
El primeste un cartonas galben zambind, urmat dupa de o imagine tulburatoare: se intoarce cu spatele isi pune mainile pe genunchi si se prabuseste.
5.JPG

In jurul lui, coechipierii isi pun mainile pe cap, lacrimile nu-si mai au stapan. In jur se citea disperarea!

3.JPG

Imaginea antrenorului exprima poate cel mai bine starea de la nivelul gazonului si nu numai!

4.JPG
Cauza decesului a fost un stop cardiac potrivit investigatiilor, dar dupa spusele prietenilor si a medicului echipei, acesta nu a avusese niciodata probleme cardiace.
In memoria lui Feher, presedintele clubului portughez a decis ca numarul 29 sa fie retras.

Poate cel mai tragic deces din fotbal este cel al camerunezului Marc-Vivien Foe. Pe 26 iunie 2003, in timpul semifinalei Cupei Confederatiilor dintre Camerun si Columbia, Foe a cazut la mijlocul terenului. Medicii au reusit sa il aduca cu salvarea la spital, dar nu s-a mai putut face nimic. Desi s-a zvonit ca moartea sa ar fi avut vreo legatura cu dopajul, ba chiar cu magia neagra, Foe a fost rapus de un stop cardiac cauzat de un ventricul drept marit. Cluburile la care a evoluat camerunezul au retras tricourile cu numerele purtate de acesta in semn de omagiu, cei de la Lens chiar numind o strada de langa stadion dupa el. Imaginea care a ramas in mintea suporterilor este momentul in care in cea de-a doua semifinala, Henry ii dedica golul sau lui Marc.henry.jpg
Lista mai poate fi completata si cu cazurile din Romania.

6.JPG
„Am ameteli, sunt moale, mi-e foarte rau…” acestea sunt poate ultimile cuvintele ale capitanului ce a ramas si va ramane pe vecie in inimile dinamovistilor si anume Catalin Hâldan.
Dinamo a disputat pe 5 octombrie 2000 un amical la Oltenita cu formatia locala. Trebuia sa fie un amical ca oricare altul, dar nu a fost asa.
Marin Hâldan, tatal fostului capitan, spunea cu ochii in lacrimi ca a fost singura partida a fiului sau de la care a absentat.
Din pacate la mijlocul reprizei a doua s-a intamplat ceea ce era sa umbreasca fotbalul romanesc. Catalin Hâldan s-a prabusit pe teren si meciul a fost intrerupt.
Cei prezenti si-au dat seama ca erau pusi in fata unui lucru dramatic. „Unicul capitan” a fost dus cu targa la ambulanta si apoi transportat la spitalul din Oltenita. A fost din pacate prea tarziu. El a decedat in drum spre spital, chiar daca cei din jur au incercat tot posibilul.
„ Pentru baiatul meu, sa-i bateti pe toti”, aceste cuvinte apartin tatalui fotbalistului si sunt adresate jucatorilor dinamovisti,la mormantul “unicului capitan”.

Ati vazut ca la fiecare meci nu e uitat, si n-o sa fie uitat!(I. Danciulescu)

danciu.JPG

Un alt caz ce a cutremurat fotbalul romanesc a fost decesul jucatorului Stefan Vrabiorul. La numai 23 de ani acesta ne-a parasit lasand in urma multa suferinta.
24 iulie 1999 era ziua in care multi aveau sa-l planga.

vr1.jpg
Era meciul Rapid-Astra. Stefan Vrabioru nu a rezistat decat 13 minute pe terenul de joc. Abia intrat, acesta se prabuseste. Este transportat de urgenta la spital, dar din pacate lumina vietii se stingea pentru el in drum catre locul unde multi ne ducem spre a ne vindeca. Cauza oficiala a decesului a fost o hemoragie interna, dar acest lucru a fost pus sub semnul intrebarii in urma raportului Institutului Medico-Legal, dupa ce in urina fotbalistului s-ar fi gasit un steroid anabolizant, catalogat ca fiind o substanta interzisa.

Un accident stupid, o intrare involuntara a fost cauza altei drame in fotbalul din Romania.

La numai 21 de ani, Cristi Neamtu, portarul promitator din Banie se alatura ingerilor. El a fost lovit involuntar, de coechipierul sau Marius Suleap, in timpul unui antrenament.
Acest lucru i-a provocat o fractura de mandibula si o hemoragie cerebrala ce au dus la o saptamana de coma, urmata de trecerea in nefiinta.
neamtu.jpgA lasat in urma o mama indurerata, suporteri tristi si inca o pata neagra asupra fotbalului.
Speranta ca el putea ajunge un portar mare nu a murit, e inca prezenta in inimile oltenilor, asa cum toti cei amintiti si nu numai vor ramane vesnic in amintirile noastre!

art.JPG

Login
Username: Password:
 
 
Inregistrare
Am uitat parola