În ultima perioadã am observat, pe MYSPORT, cã anumite posturi au o oarecare legãturã. Cineva, mai demult, a afirmat ca un articol/post naşte un altul şi a avut mare dreptate. Aşa interacţionam şi dãm naşere anumitor idei interesante din care putem scoate lucruri plãcute, de acest lucru profitând cititorul, chiar dacã mai sunt şi nemulţumiţi. Aş cataloga aceastã practicã un lucru îmbucurãtor! Subiectele sunt autentice, iar în acest mod înlaturãm copy/paste-ul.
.
Ceea ce urmeazã sã scriu, nu vine în urma unui post, ci în urma unei discuţii avute cu un fost fotbalist, actual arbitru despre tot ce înseamnã România în materie de fotbal.
Dupã acest Euro s-a vorbit mult. S-au cãutat vinovaţi, am aplaudat cand a fost de aplaudat, ne-am exprimat cum am simţit, însã am taiat rãul de la jumãtate şi nu din rãdãcina.
Ce legãtura are acest lucru cu discuţia mea? Pãi, are!
Subiectul nostru de discuţie a fost “selecţia”.
“Pe vremea când eram eu copil se fãcea în urmatorul mod: unde se auzea un geam spart, “hop”, acolo se juca fotbal. De acolo puteai sã alegi copii sã îţi vinã la o selecţie, nu ca acum: sã vinã ei la teren, antrenorul sã stea la umbra nucului bãtrân, iar dupã câteva ore sã se afişeze o listã cu cei admişi, probele constând în cele fizice şi cele dupã “bugetul” pãrinţilor. Rezultatul era media aritmeticã dintre cele douã criterii.” Astfel, anumiţi jucatori promiţãtori, rãmâneau pe dinafarã.
.
Aşa se întâmplã în momentul de faţã peste tot. Antrenorii fac selecţiile din umbrã şi dupã buget! Interesul pentru a descoperi un “puşti talentat” nu prea existã sau nu-l vedem noi. Dacã e sã luãm ca exemplu naţionalele de la U14 pânãla U21, inclusiv naţionala mare, concluzionãm cã antrenorii fac experimente cu jucãtorii, dupã nivel. Selecţiile la juniori sunt fãcute, dar nu dupã valoare, în proporţie de 50%.
Chiar ar fi interesant dacã am şti criteriile de selecţie dupã care fotbaliştii ajung la lot.
Cine îi observã? Cine sunt antrenorii?
Poate par întrebãri nefondate, dar de aici naţionala noastrã, pe care o visãm cândva campioanã, prinde rãdãcini! Trebuie sã avem grijã de ea ca de o floare, dacã o udãm creşte dacã nu moare. Trist, dar adevãrat.
.
Înaintãm, dar ne lovim de aceeaşi selecţie la naţionalele de la care avem pretenţii.
Dacã de la U14 panã la U17 e în proces formarea lor, a fotbaliştilor, deja de
la U17 în sus se aşteaptã ca ceva sã mişte, însã ne lovim de aceeaşi cruntã realitate, de aceeaşi selecţie “din umbrã”. Se vehiculezã zvonuri precum “locurile ar fi cumpãrate” şi cã acolo ajung doar cei ce îşi permit. Nu ştiu cât este de adevãrat, dar cred în acest zvon.Se fac experimente pe jucãtori şi doar atât.
Cuvântul performanţã l-am şters din vocabularul nostru uzual, l-am înlocuit cu un altul care existã şi are o definiţie de la o persoana la alta şi anume “ratare”. Am început sã o dãm în barã rãu, atât pe plan naţional cât şi internaţional. Trãim din amintiri şi vise, dar nu încercãm sã îndepãrtãm rãul.
Ceva nu merge, asta o simţim cu toţii şi nu va merge pânã când cei de la conducere, oamenii pe care-i vedem destul de des pe la televizor, care nu ştiu altceva decât sã se jigneascã şi sã zambeascã, vor schimba ceva sau mãcar vor avea onoarea sã-şi dea demisia.
Asta nu se va întampla! Cine-i prost sã-şi dea scaunul?Bine, dar mãcar sã-i punã lacãt şi sã meargã pe teren. Sã meargã în observare/cãutare de fotbalişti nu numai în Bucureşti sau marile oraşe, ci şi prin “sate”, acolo pe unde se munceşte, numai sã le dea cineva o hartã ca poate au uitat drumul din birou pânã la o stradã principalã, chiar un DN.
Aşa se culeg roadele domnilor de la FRF!
Vã aşteptãm şi prin sat la noi!
“Performanţa aduce banii, şi nu invers!”
Un clip de nota 10, care vorbeşte de la sine!
http://www.mysport.ro/video/read/23432
Mulţumesc, Andrei Ciobanu!
