There’s so much pain in this world and …
When a life is gone, nothing else matters 
La 35 de ani, scotianul Phil O`Donnell, capitanul revelatiei Motherwell, a facut stop-cardiac si a murit pe teren pe data de 29 decembrie 2007. Era finalul partidei cu
Dundee United, conduceau cu 5-2, iar antrenorul sau se pregatea sa il schimbe. Inlocuirea este una dintre cele mai sumbre din istoria fotbalului: un jucator viu a trebuit sa intre in locul unui jucator mort. Macabru. Realitatea este ca medicii au facut eforturi sa il resusciteze, dar fraza nu se poate incheia fara urmatorul banal cuvant: zadarnice.(bogdan_hofbauer)
Antonio Puerta avea tot viitorul in fata. La doar 22 de ani avea o sotie care astepta un copil, o cariera, un stadion care il iubea. A facut parte din „generatia minune” lansata de centrul de copii si juniori ai Sevilliei, alaturi de Sergio Ramos si Jesus Navas. A intrat in inimile suporterilor dupa golul marcat in semifinalele Cupei Uefa din 2006, in fata celor de la Schalke, care a adus calificarea in prima finala castigata de Sevilla. Pe 25 august 2007, in timpul meciului de pe Stadionul „Ramon Sanchez Pizjuan” in fata celor de la Getafe, Puerta s-a prabusit in careul advers. Medicii l-au ajutat sa isi revina, Antonio parasind arena pe propriile picioare. La vestiare si-a pierdut din nou cunostinta, dar a fost resuscitat de medici si dus cu salvarea la spital.
Peste 3 zile avea sa se stinga pe patul de spital datorita multiplelor atacuri de cord. Sevilla isi pierdea viitorul idol…(florineldinca )
Anul acesta, pe 25 ianuarie se implinesc 4 ani de la tragica moarte a fotbalistului maghiar Miklos Feher! La numai 24 de ani, acesta s-a stins din viata pe terenul de fotbal, in timpul partidei Vitoria Guimaraes - Benfica Lisabona. „A murit cu zambetul pe buze”.Imaginile dovedesc acest lucru.
El primeste un cartonas galben zambind, urmat dupa de o imagine tulburatoare: se intoarce cu spatele isi pune mainile pe genunchi si se prabuseste.
In jurul lui, coechipierii isi pun mainile pe cap, lacrimile nu-si mai au stapan. In jur se citea disperarea!
Imaginea antrenorului exprima poate cel mai bine starea de la nivelul gazonului si nu numai!
Cauza decesului a fost un stop cardiac potrivit investigatiilor, dar dupa spusele prietenilor si a medicului echipei, acesta nu a avusese niciodata probleme cardiace.
In memoria lui Feher, presedintele clubului portughez a decis ca numarul 29 sa fie retras.
Poate cel mai tragic deces din fotbal este cel al camerunezului Marc-Vivien Foe. Pe 26 iunie 2003, in timpul semifinalei Cupei Confederatiilor dintre Camerun si Columbia, Foe a cazut la mijlocul terenului. Medicii au reusit sa il aduca cu salvarea la spital, dar nu s-a mai putut face nimic. Desi s-a zvonit ca moartea sa ar fi avut vreo legatura cu dopajul, ba chiar cu magia neagra, Foe a fost rapus de un stop cardiac cauzat de un ventricul drept marit. Cluburile la care a evoluat camerunezul au retras tricourile cu numerele purtate de acesta in semn de omagiu, cei de la Lens chiar numind o strada de langa stadion dupa el. Imaginea care a ramas in mintea suporterilor este momentul in care in cea de-a doua semifinala, Henry ii dedica golul sau lui Marc.
Lista mai poate fi completata si cu cazurile din Romania.
„Am ameteli, sunt moale, mi-e foarte rau…” acestea sunt poate ultimile cuvintele ale capitanului ce a ramas si va ramane pe vecie in inimile dinamovistilor si anume Catalin Hâldan.
Dinamo a disputat pe 5 octombrie 2000 un amical la Oltenita cu formatia locala. Trebuia sa fie un amical ca oricare altul, dar nu a fost asa.
Marin Hâldan, tatal fostului capitan, spunea cu ochii in lacrimi ca a fost singura partida a fiului sau de la care a absentat.
Din pacate la mijlocul reprizei a doua s-a intamplat ceea ce era sa umbreasca fotbalul romanesc. Catalin Hâldan s-a prabusit pe teren si meciul a fost intrerupt.
Cei prezenti si-au dat seama ca erau pusi in fata unui lucru dramatic. „Unicul capitan” a fost dus cu targa la ambulanta si apoi transportat la spitalul din Oltenita. A fost din pacate prea tarziu. El a decedat in drum spre spital, chiar daca cei din jur au incercat tot posibilul.
„ Pentru baiatul meu, sa-i bateti pe toti”, aceste cuvinte apartin tatalui fotbalistului si sunt adresate jucatorilor dinamovisti,la mormantul “unicului capitan”.
Ati vazut ca la fiecare meci nu e uitat, si n-o sa fie uitat!(I. Danciulescu)
Un alt caz ce a cutremurat fotbalul romanesc a fost decesul jucatorului Stefan Vrabiorul. La numai 23 de ani acesta ne-a parasit lasand in urma multa suferinta.
24 iulie 1999 era ziua in care multi aveau sa-l planga.
Era meciul Rapid-Astra. Stefan Vrabioru nu a rezistat decat 13 minute pe terenul de joc. Abia intrat, acesta se prabuseste. Este transportat de urgenta la spital, dar din pacate lumina vietii se stingea pentru el in drum catre locul unde multi ne ducem spre a ne vindeca. Cauza oficiala a decesului a fost o hemoragie interna, dar acest lucru a fost pus sub semnul intrebarii in urma raportului Institutului Medico-Legal, dupa ce in urina fotbalistului s-ar fi gasit un steroid anabolizant, catalogat ca fiind o substanta interzisa.
Un accident stupid, o intrare involuntara a fost cauza altei drame in fotbalul din Romania.
La numai 21 de ani, Cristi Neamtu, portarul promitator din Banie se alatura ingerilor. El a fost lovit involuntar, de coechipierul sau Marius Suleap, in timpul unui antrenament.
Acest lucru i-a provocat o fractura de mandibula si o hemoragie cerebrala ce au dus la o saptamana de coma, urmata de trecerea in nefiinta.
A lasat in urma o mama indurerata, suporteri tristi si inca o pata neagra asupra fotbalului.
Speranta ca el putea ajunge un portar mare nu a murit, e inca prezenta in inimile oltenilor, asa cum toti cei amintiti si nu numai vor ramane vesnic in amintirile noastre!
